„Ori lași să se întâmple, ori te las în mijlocul nicăieri" – Suspectul ar fi amenințat victima de 16 ani

Noaptea la Schwedenplatz

Tribunalele sunt teatre ciudate. Nu au suffleur, nu au muzică între acte și nu au aplauze. În schimb, se aud bănci scrâșind, dosare foșnind și oameni tăcuți. Cel mai puternic zgomot este adesea acela pe care nimeni nu-l aude – greutatea unei acuzații.

Pe banca acuzaților stă un tânăr de douăzeci și unu de ani. Mâinile încrucișate, privirea nelinistită. În fața lui nu se află nicio gazetă, ci o citație. În spate stau ascultători care și-au deja format o părere, chiar înainte ca judecătorul să intre în sală. Așa se întâmplă în procesele care au devenit titluri de ziar înainte ca judecata să înceapă.

Povestea nu începe aici.

Începe la Schwedenplatz, acolo unde Viena nu doarme chiar nici mult după miezul nopții. Între autobuze de noapte, taxiuri, turiști și noctambuli, o adolescentă de șaisprezece ani aștepta transportul spre casă. O mașină s-a oprit. O ofertă a fost făcută. O decizie a fost luată în câteva secunde – una dintre acele decizii cotidiene care de milioane de ori se termină bine și uneori ajung într-un dosar de instanță.

Conform investigațiilor, călătoria nu a dus la locuința fetei, ci ieșea din oraș, trecea de ultimele case, traversa drumurile rapide până în întunericul Lobau. Acolo, la o parcare izolată lângă Ölhafen, se presupune că s-a întâmplat ceea ce contestă azi judecătorii, procurorii și avocații. Acuzația vorbește de amenințări și violență sexuală. Inculpatul neagă acuzațiile și explică că întâlnirea a fost consensuală. Adevărul este acum subiectul procedurii judiciare.

Procurorul vorbește liniștit. Nu are nevoie de cuvinte tare. Urme de ADN, date de telefon, înregistrări video – justiția modernă nu funcționează pe baza prezumerii, ci pe baza dovezilor. Fiecare propoziție se înregistrează în protocol, fiecare cuvânt este cântărit precum praf de aur.

Avocatul se ridică. El de asemenea știe care este sarcina sa. În procesul penal, suspiciunea nu-i suficientă. Vinovăția trebuie dovedită. El le amintește tribunalului că nicio sentință definitivă nu există încă și că contradicțiile trebuie examinate cu atenție.

Inculpatul vorbește ușor. Aproape toți inculpații vorbesc ușor.

Dar deasupra acestui proces se-ntinde o a doua umbră.

Pentru că acest bărbat nu era necunoscut pentru justiție. Doar câteva luni mai devreme, fusese condamnat definitiv pentru un alt delict de viol. Ar fi trebuit să-și execute pedeapsa cu privarea de libertate. În schimb, zilele au trecut. Apoi a venit un weekend. Formularele au trebuit să-și facă drumul între instanță și penitenciar. Nimeni nu a bănuit că exact în această fereastră mică de timp ar apărea o nouă acuzație gravă. Discuția juridică se învârte deci nu doar în jurul evenimentelor din noaptea respectivă, ci și în jurul întrebării dacă procedurile administrative ar fi putut fi mai rapide.

Reporterii judiciara nu observă doar inculpații.

Observă și judecători.

Judecătorul asculți mult. Rar întrerupe. Doar uneori ridică capul, pune o scurtă întrebare și apoi continuă să noteze câteva cuvinte. Nimeni în sală nu știe care dintre aceste cuvinte vor fi decisive mai târziu.

În fața tribunalului nu există certitudine până când verdictul nu este pronunțat.

Există mărturii.

Există expertize.

Există indicii.

Și există îndoieli.

Publicul cere răspunsuri rapide. Tribunalul poate-și permite timp. Între aceste două viteze se naște adesea acea tensiune din care sunt făcute marile procese.

Când termină ședința, toți se ridică în același timp. Judecătorul dispare printr-o ușă laterală. Avocații-și strâng dosarele. Jurnaliștii deja aleargă afară, pentru că termenul lor expira mai devreme decât cel al tribunalului.

Afară, un tramvai traversează Ringul.

La Schwedenplatz, din nou oameni așteaptă autobuzul de noapte.

Orașul continuă să trăiască.

Sala de judecată rămâne în spate – acel loc în care nu se decid titluri de ziar, ci dovezi.

Întrucât în acest proces nu există încă nicio sentință, nimeni nu poate previziona serios ce pedeapsă va fi efectiv pronunțată. Se poate face însă o estimare pe baza cuantificării pedepselor în Austria și a cazurilor similare.

Factori care cântăresc deosebit de mult în această speță

După informațiile cunoscute, din perspectiva acuzării vorbesc în special următorii factori în favoarea unei pedepse semnificativ mai mari:

• Victime minore (16 ani).
• Alegata amenințare în timpul deplasării ("...sau te las cu mașina la mijlocul nicăierii.").
• Locul faptei izolat, care după susținerea acuzării a fost ales intenționat.
• Condamnare definitivă anterioară pentru viol.
• Nova acuzație se presupune că a avut loc câteva zile după neexecutarea pedepsei.
• După opinia procuraturii, există pericol de recidivă; de aceea, arest preventiv.

Aspecte potențial atenuante

Dacă în cursul procesului ar apărea circumstanțe relevante, s-ar putea lua în considerare, de pildă:

• mărturisire cuprinzătoare (dacă apare),
• regret autentic,
• cooperare cu autoritățile de investigație,
• reparație pentru prejudicii sau despăgubire,
• prognoza socială favorabilă sau terapie cu rezultate pozitive.

După informațiile disponibile în prezent, nu există mărturisire; inculpatul neagă dimpotrivă acuzațiile și susține că a fost consens.

Ce ar putea crește și mai mult pedeapsa

Dacă tribunalul constată aceste puncte, ele ar fi de obicei agravante:

• recurgere la violență deosebit de intensă,
• multiple acte de constrângere dovedibile,
• alte victime până acum necunoscute,
• încercări de influențare a victimei sau a martorilor,
• lipsă de înțelegere și prognoză de recidivă foarte nefavorabilă.

Ce ar putea preveni o pedeapsă semnificativ mai mare

Fără a anticipa rezultatul, din perspectivă a strategiei apărării, ar fi de obicei relevante:

• scuturarea cu succes a dovezii (de ex., ADN-ul explică contact, dar nu consimțământul),
• variantă credibilă alternativă a întâmplărilor,
• contradicții în probe obiective,
• rapoarte psihiatrice sau psihologice cu prognoză favorabilă,
• măsuri terapeutice timpurii, dacă par credibile.

Asta nu înseamnă că urmează achitare sau pedeapsă mai ușoară – ci doar că acestea sunt factori tipici pe care tribunalele îi iau în considerare la individualizarea pedepsei.

Propria mea estimare (nu prognoza tribunalului)

Sub presupunerea că acuzația este în esență dovedită și nu apar circumstanțe atenuante neobișnuite, aș evalua probabilitățile aproximativ așa:

Evaluare generală

După informațiile cunoscute public în prezent, văd zona cea mai probabilă la aproximativ 8 până la 12 ani de închisoare, dacă acuzația este dovedită în punctele esențiale și în special acuzația de viol și condamnarea anterioară relevantă sunt luate în considerare ca agravante.

Această estimare este intenționat formulată cu prudență. Sentința efectivă depinde de dovezi, credibilitatea părților, rapoartele de expertiză și aprecierea juridică a tribunalului.